Într-o dimineață obișnuită, în curtea unei comunități care învață să supraviețuiască printre griji și speranțe, ambulanța a apărut din nou.
Nu pentru cineva cunoscut, nu pentru o urgență trecătoare, ci pentru o femeie pe care soarta a ținut-o la marginea societății zeci de ani.
A fost lăsată, pur și simplu, în pragul unor oameni care nu o cunosc, dar care i-au înțeles durerea fără să le spună prea multe.
Din păcate, este o realitate crudă, pe care ne-am obișnuit să o ignorăm.
O femeie fără aparținători, fără adăpost, fără venituri, bolnavă de ani întregi – un om redus la eticheta de „caz social”.
Citește articolul complet pe Constanța Expres
Deschide articolul →